Tg Mures
Dan Culcer

Date personale

Dan Culcer este un critic literar, prozator, poet, traducător și ziarist român. Este născut la 15 iunie 1941 la Sulina, dintr-o familie de ardeleni în refugiu, dupa diktatul de la Viena, ca fiu al mediculului Alexandru CULCER ( n. Lenghel, schimbarea patronimului prin preluarea numelui mamei, Sofia Culcer, publicata in Monitorul oficial 1934) si al profesoarei de limba romana (licentiata a universitatii din Cluj), Ersilia (n. GUTU), un maramuresean greco-catolic si o banațeanca ortodoxÇŽ.. Urmează studii universitare de limbă si literatură română la Cluj-Napoca. Este fondator al revistei ”Vatra” din Târgu-Mureș (în mai 1971).
Emigrează și beneficiază de statutul de refugiat politic în Franța din octombrie 1987 până în 1992, cînd obține cetățenia franceză.

Studii elementare incepute la Sighisoara (1947), liceul la "Emil Racoviță" din Cluj din 1952, maturitatea (=bacalaureatul) obținută în 1957, la 16 ani. Coleg cu viitorul bas-bariton Dan Serbac, cu medicii Dan Macavei, Marius Rimbașiu, Sergiu Grănescu, cu inginerul Horea Giurgiuman, cu lingvistul Gabriel Vasiliu. Unii colegi de liceu au emigrat rapid, așa că, dintr-o clasă de 30 de elevi, jumătate trăiau la 10 ani după bacalaureat în Europa occidentală. După încercări nereușite în 1957 și 1958 de a intra la medicină sau la istorie (amîndouă facultăți unde se aplica "numerus clausus" contra copiilor de burghezi), reușește să-și "transfere" dosarul la facultate de filologie romana a Universitatii Bolyai din Cluj.


Cunoștiintele de limbă maghiară pe care i le cultivasera mama si unchiul dinspre tată, inginerul minier Gheorghe Lenghel, ambii bilingvi, îi folosesc si ulterior, căci pe această bază, ca diplomat (=echivalat ca licențiat în Franța) al facultății de filologie, specialitatea limba și literatura română, a unificatei (1959) universități "Babeș-Bolyai", este repartizat în 1963, la propunerea profesorului universitar Mircea Zaciu, ca preparator universitar la Institutul maghiar de artă teatrală din Târgu Mureș.
 Fondează împreună cu cîțiva prieteni, Romulus Guga și Mihai Sin, revista lunară de cultură ”Vatra”, care apare începînd cu mai 1971. Dan Culcer devine redactor de rubrica, redactor șef-adjunct, ca apoi sa fie "degradat" ca publicist-comentator, și in fine șef de secție în urma cîtorva "gafe" politice intenționate, expresia a unei opoziții politice precaute dar tot mai manifestă.

După mortea redactorului-șef Romulus Guga, intră într-o zonă de turbulențe în relațiile cu unii colegi, pe fondul unor gelozii de carieră. Această perioadă se reflectă în dosarul de urmărire informativă (D. U. I. ) deschis pe numele ”Dinu”, din arhivele Centrului național pentru studierea arhivelor Securității C.NSAS. Este ”criticat” și pus la punct în urma unei ședințe de partid în redacție, organizată cu sprijinul logistic și la îndemnul Securității județene, reprezentată de colonelul Nicolae Grama. Întreținea, încă din mai 1971, relații ”de taină” cu unii reprezentanți ai exilului politic (Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, ca atiția alții dintre colegii săi de condei, fără să afle că există solidarități, (datorită conspirativității impuse de epocă), face călătorii în Franța și Belgia ca membru al Societății Jules Verne din Paris si al Asociației internaționale a sociologilor de limbă franceză - A. I. S. L. F., prezintă comunicări despre utopia negativă (=distopia) a lui George Orwel (in 1984 la Cerisy la Salle, ca bursier al " Fondation pour une entr'aide intellectuelle européenne " o instituție suspectată de Securitate ca agentură CIA). Securitatea încearcă să facă joc dublu : îi aprobă pașaportul dar îi confiscă biletul de tren. Pentru a ajunge totuși la colocviu, străbate cu auto-stopul Europa de la Oradea la Paris, într-o săptămînă. Scrie studii despre cenzură și are tupeul să încerce să le publice în Vatra, sub titlul " Listele de 'uvrajuri prohibarisite' ". Nu e cooperant cu autoritățile de Securitate, care află că nu e sincer cu ei, aduce cărți interzise care i se confiscă la vamă, îi umblă gura în public și încurajează diverși contestatari, Liviu Ioan Stoiciu , Dan Petrescu , Ștefan M. Găbrian, Leonard Oprea. Era ”turnat” deja în 1972 de o poetă, Mara Nicoara, care își semna ”notele informative” cu numele de cod ”Donna Alba”.
Securitatea reîncepe urmărirea informativă în 1982, corespondența îi este deschisă (vezi ”Cartea albă a Securitățții”, editia M. Pelin), se folosesc mijloacele tehnice - ascultarea telefonului, perchiziții domiciliare secrete.


 E izolat în redacție și sfirșește prin a plănui o plecare definitivă în Franța în grup, cu toata familia sa de șase persoane, plecare pe care o organizează în taină și eficient. Sub pretextul unui tratament medical, a doua soție, scriitoarea Maria Mailat, pleacă prima cu doi copii, în 1986. Dan Culcer e exclus din redacția Vatra, în urma depunerii cererii de plecare definitivă din țară, de reintregire a familiei. I se ofera un post de manipulator de decoruri la teatru. Dupa ce îl refuză motivînd că i-ar rămîne nefolosite competențele, în așteptarea aprobării unei plecări incerte, e acceptat ca referent literar la Teatrul de păpusi din Tîrgu Mureș. În august 1987, primește viza de ieșire și ajunge în Franța, la Paris, în octombrie 1987, prin reintregirea familiei. Dan Culcer cere azil politic, care i se acordă imediat de către Oficiul francez pentru refugiati si apatrizi -OFPRA). Dupa citeva stagii de formare în domeniul utilizării ordinatoarelor în presă, devine el însuși formator și lucreaza la Paris intermitent pentru CFPJ -Centre de formation et perfectionnement des journalistes, in calitate de conferențiar-ziarist. Experiențe neconcludente și scurte în cîteva redacții pariziene ca secretar de redacție ("Alternances", revista editata de fiica publicitarului Marcel Bleustein (Blanchet) - agentia Publicis- pentru comunitate ; "Argus", o revista lunara de asigurari ; "Africa International").

Face o cariera de grafician pe ordinator și de ziarist, secretar de redacție, în presa sindicală franceză, fiind șef de serviciu Editură la Confédération française démocratique du travail (CFDT-Santé), începind cu 1993. Între venirea sa în Franța și momentul în care i se oferă un post stabil, face ziaristică ocazională și prost retribuită la posturile de radio franceze ( Radio France International- RFI, serviciul român) si engleze (BBC, serviciul român), sau neretribuită - la Radio Solidarnosc (un post parizian al rezistentei anticomuniste poloneze, al cărui studio era lângă Place du Tertre, în Montmartre, unde se întilnește cu exilații mai vechi Dinu Zamfirescu, Antonia Constantinescu și Radu Portocala.
 ”Revolutia” română și prăbusirea statelor socialiste îi dau de lucru în mod neașteptat. Lucrează oficial ca traducător pentru o agenție de subtitraje video (Videoadapt), colaboreaza in perioada "revoluției" din România (decembrie 1989-februarie 1990) cu studiorile de televiziune TF1, A2 si La 5 din Paris, ca traducător-interpret.


Onorariile substanțiale obținute astfel în citeva luni îi permit să se aventureze într-o lungă expediție de recunoaștere, în compania etnologului francez ex-comunist Claude Karnoouh, de la Oradea la București, prin Maramureș și Secuime, din care aduce nu doar observații despre lumea veche care părea că nu se mai dărimă, fixate intr-un reportaj, "Periplu pentru descoperirea țării mele" (publicat in franceza de revista anarhistă "Iztok"), ci și noua ore de imagini video HI 8 mm de maxim interes pentru istoria recentă, din zone neacoperite de emisiunile în continuu al Televiziunii Române "Libere". O parte din imagini sunt distruse prin neglijența agentiei Videodapt, cîteva casete, cùpii Betacam, supraviețuiesc in arhivele Culcer (ele conțin un interviu cu Mihai Șora, ca ministru al Invațămîntului ; o lungă dezbatere în cadrului Grupului de dialog social (G.D.S.) la care fusese invitat generalul Chițac, pseudo-eroul ; scene din periferia Bucureștilor în perioda pre-electorală ; manifestări al Bisericii greco-catolice la Cluj - slujba în aer liber; un interviu cu Mircea Zaciu, reuniuni politice de fondare ale Uniunii Democrate a maghiarilor din România UDMR la Cluj și Sf. Gheorghe, discuții cu profesori și studenți la Tirgu Mureș pe tema învățămintului medical universitar maghiar autonom, etc.). Televiziunea franceză, după o perioadă de exces, nu mai dă nici o importanță evenimentelor din Romănia. Revoluția transmisă în direct se dovedise o înscenare politică manipulată de Securitate.

S-a recăsătorit în Franța a treia oara cu parizianca Marie-Claire M., ziaristă.
Din prima căsătorie - 1971, cu basarabeanca Silvia Culcer (n.Marcu, în 1942), profesoară de muzică și autoarea unor muzici de scenă, se nasc două fete, Ioana-Larisa (1972) și Bogdana-Draga, amîndouă emigrate în Franța. Divorț în 1981. Din a doua căsătorie cu Maria Mailat, psiholoagă, poetă și prozatoare, colaboratoare a revistei Vatra, născută în 1953 la Tîrgu Mureș, se naște Matei-Alexandru Culcer (1984). Divorț pronunțat în 1988

Înființeaza la Paris în mai 2000 revista electronică (on line) Asymetria (http://www.asymetria.org), care se reînoieste trimestrial, cu peste 3 000 de vizite pe lună. La 7 decembrie 2000 înființează grupul de discuții Yahoo : ”Societatea de mâine”, care reia titlul unei reviste clujene de sociologie din anii 1920-1925, fondata de Ion Clopoțel http://fr.groups.yahoo.com/group/societatea_de_maine/)   cu in jur de 150 de membrii stabili. Militează pentru Procesul comunismului, pentru reprezentarea drepturilor victimelor sistemului penitenciar și carceral comunist, pentru aplicare lustrației și pentru reintegrarea lui Paul Goma în drepturile sale cetățenești, redactînd singur sau în colaborare cu intelectualii Ioan Roșca, Valerian Stan, Flori Stănescu, Mircea Stănescu, proteste și apeluri diverse.