Tg Mures
Dorin Ștefănescu

Referințe critice

Prezent în:

  • Romanian Writers of the ’80 s and the ’90 s (Ed.Paralela 45, 1999);
  • Scriitori români mureşeni. Dicţionar biobibliografic, Târgu-Mureş, 2000;
  • Scriitori români din anii ’80 şi ’90. Dicţionar bio-bibliografic, vol.III, Ed. Paralela 45, 2001) ;
  • Panorama criticii literare româneşti, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2001;
  • Dicţionarul biografic al literaturii române, M-Z, Editura Paralela 45, Piteşti, 2006;
  • Dicţionarul General al Literaturii Române, editat de Academia Română, volumul VI, S-T, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007;
  • Scriitori ai Transilvaniei. Dicţionar critic ilustrat, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2014;
  • http://ro.wikipedia.org/wiki/Dorin Stefanescu-20k
  • http://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie: Eseisti romani-29k 
  • www.ceeol.com/aspx/authordetails.aspx?authorid 
  • www.benjaminfondane.org

 

Despre Hermeneutica sensului (1994):

  • „O carte precum Hermeneutica sensului a lui Dorin Ştefănescu se înscrie printre puţinele realizări teoretice, de hermeneutică, de la noi în ultima vreme (…) Interpretările ce s-au dat aici sensului sunt complexe, de o deconcertantă multiplicitate. Eseurile de anvergură din acest volum dovedesc, în bună măsură, stăpânirea informaţiei masive pe care autorul a folosit-o, precum şi o abilă ştiinţă a argumentării, orchestrată într-un limbaj suplu” (Iulian Boldea, „Vatra”, nr.6, 1996, articol reluat în Vârstele criticii, Ed. Paralela 45, 2005).

 

Despre Desfundarea fântânilor. Eseu despre filosofia lui B.P.Hasdeu (1998):

  • „Este un eseu interesant, stimulativ care merită un tratament exegetic serios. Dorin Ştefănescu dovedeşte o remarcabilă capacitate speculativă, subiectul ales potrivindu-i-se ca o mănuşă. Nebuloasa lui Hasdeu (…) este trecută în revistă de autor cu multă afecţiune, dovedind că această carte a sa nu este o lucrare de erudiţie, ci una de comprehensiune” (Dan Stanca, „România liberă”, 4 febr. 1999)
  • „Având ca problemă centrală sufletul omenesc, cartea lui Dorin Ştefănescu este o investigaţie întreprinsă cu minuţiozitate şi erudiţie (...). În opinia noastră, autorul perpetuează prin lucrarea sa tradiţia hermeneuticii antropologice (…). Într-un anumit sens, Desfundarea fântânilor nu este doar un eseu de antropologie filosofică, ci şi unul de istorie a religiilor. Cu alte cuvinte, generozitatea abordării operei lui Hasdeu permite o lectură interdisciplinară, care poate interesa specialiştii mai multor domenii” (Robert Lazu, Altarul Banatului, nr. 7-9, 1999).

 

Despre Prezenţă şi înţelegere. Reflecţii asupra fenomenului religios (2000):

  • „Cea mai recentă dintre cărţile eseistului Dorin Ştefănescu propune, prin cronicile şi eseurile care o alcătuiesc, nu doar interesante reflecţii asupra fenomenului religios, ci şi un discurs modern, lipsit de prejudecăţi care să-l radicalizeze (…). Subsumându-se crezului intelectual, crezul religios, a cărui problematică formează osatura cărţii, îşi dobândeşte validitatea, de asemenea, în planul experienţei, confirmând faptul că «nu există teologie în afara trăirii» (Vl. Lossky). Scrisă cu talent, cartea lui Dorin Ştefănescu armonizează în gândirea omului contemporan dogma cu practica, vorbind despre farmecul discret al teologiei” (Marius Ţepeş, Observator cultural, nr. 27, 2001).

 

Despre Creaţie şi interpretare. Studii despre arta cuvântului (2003):

  • „Dintre toate cărţile lui Dorin Ştefănescu, ultima, Creaţie şi interpretare. Studii despre arta cuvântului, exprimă cel mai pregnant formula personalităţii sale critice. De data aceasta, eseurile cuprinse în volum au un caracter preponderent teoretic şi programatic (…). Accentul se pune pe construcţia unei viziuni şi concepţii proprii, coerente, asupra creaţiei şi interpretării, cu destule elemente de originalitate, pornind de la hermeneuticile consacrate ale ultimului secol (…) Un asemenea experiment intelectual nu întâlnim prea des în cultura noastră. E nevoie, în cazul unor asemenea opţiuni, de competenţe speciale. Dorin Ştefănescu se mişcă dezinvolt şi cu real talent în domeniul eseului de reflecţie hermeneutică. Demersul său, pe cât de entuziast pe atât de încrezător într-o finalitate de excepţie, tinde să devină o apologie a sensului întemeiată riguros pe exigenţele interpretării moderne” (Cornel Moraru, Vatra, nr. 5-6, 2004) 
  • „Ideologic vorbind, perspectiva pe care o susţin şi o afişează eseurile lui Ş.[tefănescu] se află în descendenţa filosofiilor care concep interpretarea ca «restaurare a sensului». Ea asociază viziunea hermeneuticii filosofice (de la F. D. Schleiermacher la H. G. Gadamer şi Paul Ricœur) cu modurile de abordare furnizate de fenomenologia religiei şi de poetica imaginarului (Mircea Eliade, Carl Gustav Jung, Gaston Bachelard, Gilbert Durand ş.a.). (...) Sintezei disciplinare i se adaugă alta, prin care interpretul transgresează graniţele dintre diferitele tipuri de discurs. În consecinţă, literatura e citită nu numai cu instrumentele filosofiei, ci şi ca un text care tematizează, în egală măsură, categorii ale filosofiei. (...) Creaţie şi interpretare (...) cuprinde, alături de comentariile în marginea «ontopoeticilor» romantismului, câteva analize substanţiale consacrate unor filosofi ca H. G. Gadamer, R. Bultmann şi Paul Ricœur. Îndeosebi ultimul studiu, pe care Ş.[tefănescu] îl dezvoltă printr-o aplicaţie la mitul lui Don Juan, via Sǿren Kierkegaard, probează orizontul cultural şi rafinamentul interpretativ al autorului” (Andrei Terian, în Dicţionarul General al Literaturii Române, vol. VI, S-T, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007, pp. 597-598.

 

Despre Metafizică şi credinţă (2005):

  • Metafizică şi credinţă este o culegere de eseuri şi studii consistentă, care evidenţiază interesul matur al autorului pentru acel teritoriu, puţin explorat la noi, unde credinţa (fides) întâlneşte raţiunea (ratio). Ceea ce dorim să subliniem este viziunea de fond specifică lui Dorin Ştefănescu, gânditor subtil pentru care mesajul propriu Revelaţiei creştine se dovedeşte încărcat de sevă” (Robert Lazu, „Adevărul literar şi artistic”, 18 martie 2006).
  • „Profund şi rafinat în fiecare pagină, Dorin Ştefănescu circumscrie ideea cu răbdare, perseverenţă şi har, o explorează cu migăloasă atenţie, afirmându-şi mereu, fără complexe, propria viziune. Interpretarea fenomenologică pare a fi metoda preferată, aşezată la egală distanţă între abstracţia metafizică şi patosul învăluitor al credinţei” (Corneliu Mircea, fragment din textul de pe coperta a patra a cărţii).
  • „Paginile pe care le publică acum Dorin Ştefănescu oferă o sumă de reflecţii cu privire la opera unor importanţi gânditori ai secolului XX, cum sunt Gabriel Marcel şi Rudolf Bultmann (…). Fidelitatea autorului se realizează nu atât faţă de cerinţele austere ale unei exegeze tehnice, cât faţă de modul de a gândi al celor amintiţi (…). Dar aceste pagini reprezintă şi o formă indirectă de confesiune. Căci ai în faţă, de la un capăt la altul al cărţii, gestul cuiva care se dovedeşte el însuşi sensibil la cuvântul celor invocaţi şi la mărturia pe care ei înţeleg să o depună în chipul cel mai personal” (Ştefan Afloroaei, fragment din textul de pe coperta a patra a cărţii) 

 

Despre Heliade necunoscutul. Ontologie şi poetică (2007):

  • „Încorporând un efort exegetic deosebit, studiul semnat de Dorin Ştefănescu este – după contribuţiile lui D. Popovici, Radu Tomoiagă sau Paul Cornea – un reper fundamental pentru cunoaşterea sistematică a operei lui Ion Heliade Rădulescu. Autorul fructifică observaţiile despre «ontopoetica romantică» în gramatică germană din Creaţie şi interpretare, detectabile fiind şi alte puncte de plecare (în Prezenţă şi înţelegere. Reflecţii asupra fenomenului religios), ca să extragă apoi – printr-un remarcabil discurs hermeneutic – liniile constitutive unităţii în diversitate a filosofiei lui Heliade: ontologia dialectică de esenţă creştină al cărei principiu fundamental îl reprezintă modelul trinitar de existenţă a lumii şi a devenirii acesteia” (Mircea Muthu, coperta a patra a cărţii Heliade necunoscutul. Ontologie şi poetică, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2007).
  • „Studiul lui Dorin Ştefănescu, Heliade necunoscutul. Ontologie şi poetică, este un exerciţiu de virtuozitate interpretativă, cu multe ipoteze şi sugestii critice incitante, unele surprinzătoare, dar credibile, prin rigoarea argumentării şi a raportării permanente la sensul viu al operei. Se înţelege că cercetarea întreprinsă cu un remarcabil efort speculativ are şi un sens recuperator, explorând cu precădere în zona de adâncime a creaţiei lui Heliade. De altfel, întreaga perspectivă critică se modifică, pornind de la ontologia lui Heliade (care este, în nucleul ei, o cosmologie) spre poetică, aceasta din urmă reformulată în spiritul şi în termenii hermeneuticii moderne. Autorul a probat aici însuşirile sale de interpret subtil şi competent, într-un domeniu interdisciplinar, la care puţini au acces. El reuşeşte să-l aducă pe Heliade din nou în orizontul receptării critice contemporane, într-o lucrare de incontestabilă valoare ştiinţifică. Studiul lui Dorin Ştefănescu e o contribuţie critică substanţială în contextul exegezei hermeneutice româneşti de azi” (Cornel Moraru, Studia Universitatis „Petru Maior”, Philologia, nr. 8, 2009).

 

Despre Spiritul de fineţe. Cincisprezece meditaţii (2009):

  • „Pe cât de masivă, pe atât de bine articulată, rod al unor meticuloase lecturi şi solilocvii desfăşurate în proximitatea marilor autori ai tradiţiei clasice occidentale, lucrarea lui Dorin Ştefănescu, Spiritul de fineţe. Cincisprezece meditaţii (Bucureşti, Editura Paideia, 2009) ne invită într-un amplu periplu metafizic. Conştient de riscul unei asemenea întreprinderi, săvârşită într-o perioadă când speculaţia asupra principiilor prime pare descalificată a priori, autorul nu ezită să abordeze exclusiv temele clasice ale teologiei şi filosofiei occidentale. Fie că vorbeşte despre Dumnezeu, Fiinţă, moarte, libertate, idol sau icoană, Ştefănescu vădeşte o angajare speculativ-reflexivă demnă de urmat. Căci, să recunoaştem, numărul celor care străbat asemenea drumuri ale gândirii e mic, tot mai mic. (...) Spiritul de fineţe a lui Dorin Ştefănescu se oferă drept semn pe marginea unui pod a cărui traversare nu a fost niciodată facilă” (Robert Lazu, „Idei în Dialog”, nr. 11, 2009).


Despre B. Fundoianu sau încercarea paradoxului. Pentru o hermeneutică existenţială (2010):

  • „Este meritul lui Dorin Ştefănescu (...) de-a fi provocat scrierea unor articole şi studii dedicate personalităţii defel netede şi simple a poetului şi gânditorului Fondane. (...) Deocamdată cred că este cea mai închegată şi relevantă colecţie de studii dedicată în România autorului Conştiinţei nefericite şi Priveliştilor, printre altele” (Vianu Mureşan, „Ziarul de Cluj”, 24 mai 2011; „Ziarul de Mureş”, nr. 454, 23 mai, 2011).
  • „Disons immédiatement qu’il faut saluer une belle entreprise qui intègre les participations de critiques roumains et des meilleurs spécialistes internationaux de l’œuvre de Fondane. (...) Dans l’ensemble, un ouvrage remarquable qui fait avancer les recherches et dont la lecture est stimulante” (Olivier Salazar-Ferrer, „A propos d’une herméneutique existentielle chez Benjamin Fondane. Notes de lecture: Benjamin Fondane ou l’épreuve du paradoxe. Pour une herméneutique existentielle (Eikon, 2010), dirigé par Dorin Ştefănescu. http://www.benjaminfondane.org/service-blog.html)  

 

Despre Înţelegerea albă. Cinci studii de hermeneutică fenomenologică (2012):

  • „Preocupările hermeneutice din ultimii ani ale lui Dorin Ştefănescu sunt dintre cele mai însemnate în acest domeniu, mai ales în ce priveşte interferenţele constante cu literatura. Autorul chiar a atins un anumit nivel de virtuozitate în practicarea demersului de tip hermeneutic, într-un limbaj critic autoconstituit, nelipsit de pregnanţă şi originalitate. (...) Recentul volum Înţelegerea albă. Cinci studii de hermeneutică fenomenologică (Paralela 45, 2012) confirmă cu prisosinţă spusele de mai înainte. Ba, chiar avansează, poate mai insistent decât în alte lucrări anterioare, ipotezele (germenii) unei gândiri hermeneutice proprii, nu atât cu ambiţii de teorie şi sistem, ci mai mult cu intenţii aplicative, ca instrument de lectură, interpretare şi fundament de reflecţie personală, profund angajată, asupra sensului ultim al existenţei. Un asemenea demers reflexiv, de o incitantă complexitate, tinde inevitabil spre generalizări din ce în ce mai cuprinzătoare,fără a neglija însă punctul iniţial de pornire, care va fi şi cel de întoarcere: textul literar” (Cornel Moraru, Adâncirea în procesul înţelegerii, „Vatra”, nr. 1-2, 2013).

 

Despre Poetica imaginii. O fenomenologie a inaparentului (2015) şi Poetică fenomenologică. Lectura imaginii (2015):

  • (...) „Poetica imaginii este pe cât de necesar pe atât de adevărat o iniţiere în fenomenologia inaparentului. Nu mai puţin însă, ea este şi o poetică în sine, aceea a actului filosofic pe care Dorin Ştefănescu îl împlineşte cu fineţea proprie artei sale de a scrie transparent, exact aşa cum lumea se oglindeşte în privirea şi în gândirea sa” (Anca Vasiliu, fragment din textul de pe coperta a patra a cărţii Poetica imaginii. O fenomenologie a inaparentului, Paideia, Bucureşti, 2015).
  • „Formând un diptic împreună cu Poetica imaginii. O fenomenologie a inaparentului (2015), cartea de faţă ar putea fi considerată o replică peste decenii la Filosofie şi poezie a lui Tudor Vianu, deloc mai puţin speculativă şi nici mai puţin ambiţioasă. Modul de articulare şi de ilustrare al ideilor e însă diferit, ca şi atitudinea stilistică. Dorin Ştefănescu iniţiază aici o căutare, o veritabilă «vânătoare» a «imaginilor de sub imagini» din poezia românească modernă şi contemporană, într-o succesiune surprinzătoare şi chiar derutantă a autorilor selectaţi. Lectura sa dificilă şi subtilă a «poetalului» (termenul îi aparţine) porneşte de la o suspectare metodică a aparenţei şi continuă cu o forţare analitică a limitei între vizibil şi invizibil, între prezentabil şi imprezentabil. Avem de a face cu o analiză în acelaşi timp textuală şi conceptuală de care poeţii români nu s-au bucurat până acum şi care merită să fie urmărită în meandrele şi nuanţele ei” (Mircea Martin, coperta a patra a cărţii Poetică fenomenologică. Lectura imaginii, Institutul European, Iaşi, 2015).
  • „Dorin Ştefănescu este o figură atipică în teoria literară românească. Înrudit spiritual şi tematic cu Anca Vasiliu şi familiarizat cu fenomenologia lui Heidegger şi cu dezvoltările sale franceze, ca şi cu hermeneutica lui Gadamer şi Ricœur, el propune, în ultimele sale lucrări, Poetica imaginii. O fenomenologie a inaparentului (Paideia, 2015) şi Poetică fenomenologică. Lectura imaginii (Institutul European, 2015), o fenomenologie a imaginii poetice ce descoperă diafanul, «imaginea de sub imagine», care precede atât imaginile simbolice, cât şi «trupul poetal». Dacă Poetica imaginii este o riguroasă lucrare teoretică, o construcţie reflexivă a unei fenomenologii a inaparentului pline de paradoxal, Poetică fenomenologică este o lucrare de «exegeză aplicată» ce pune la lucru orizontul reflexiv al autorului, fiind un complement perfect al ópusului filosofic apărut la Paideia. Mai precis, este o explorare concretă, ce urmează un subtil fir conducător, a poeziei româneşti, cu ajutorul conceptelor pe care autorul le-a consolidat teoretic în lucrarea sa filosofică. (...) Din capul locului, trebuie spus că avem de-a face cu un proiect teoretic şi exegetic impresionant de sistematic şi de bine închegat” (Tereza-Brînduşa Palade, Fenomenologia inaparentului poetic la Dorin Ştefănescu, „Observator Cultural”, nr. 834 (28), 2016).